campanie de reforma si daca am 30 minute libere le consum intr-un
sfert de ora.
Revin totusi azi cu un subiect care ma framanta de ceva timp. Ma refer
aici desigur la "Moartea bancurilor". Sau poate a solistilor. A
artistilor.
Dar sa va explic despre ce este vorba.
Omul contemporan are de ales : plateste un solist sa-i cante sau isi
cumpara CD. Bineinteles ca CD-ul niciodata nu se va ridica la nivelul
unui solist, care asta face de-o viata, stie sa cante si sa urmareasca
publicul si orice piesa recitata de el devine o adevarata capodopera.
Plus de asta e Live, iar live-ul scarpina alte simturi decat cele
normale.
Din pacate, omul contemporan, care a devenit lenes, mult prea comod si
de 10 ori mai "plin de el" decat inainte ... isi cumpara CD.
Omul contemporan nu mai merge la suc cu prietenii sa asculte 2-3
bancuri de calitate, spuse de oameni dedicati pentru asa ceva,
adevaratii artisti ai bancurilor, cei care traiesc prin asta, aceia
care cunosc publicul si stiu cum sa i se adreseze. Omul contemporan
primeste bancuri pe "mess".
Imi este imposibil sa va relatez cat de mult ma enerveaza si doare
chestia asta.
Vorbesc de "Moartea bancurilor" si despre "indiferenta populatiei".
Omul contemporan este prea comod ca sa faca un lucru bun. Asa cum
stricam stratul de ozon cu masinile noastre de lux, fix asa in 20-30
ani, odata cu disparitia multor chestii cu care ne obisnuiseram ...
vor deceda si bancurile. De ce ? Pai e foarte simplu :
Un banc este o gluma care isi are rostul si farmecul ei. Trebuie sa
fie spus intr-un cerc ales de prieteni, de catre cel care are un
talent la asa ceva.
Omul care spune bancuri nu este un om obisnuit. Remarcati va rog poate
putin prea strania asemanare intre spiritul lui altruist si dorinta de
a face lumea sa rada. Toata viata lui, omul care spune bancuri ...
asta a facut. Are experienta in spus bancuri, stie exact unde sa faca
pauza si unde sa schimbe intonatia. Are talent la spus bancuri si stie
sa "introduca" publicul in poveste, pentru ca la final ... bancul in
cauza sa primeasca nota maxima si sa atinga cel mai inalt efect dorit.
Omul care spune bancuri nu e amuzat de bancuri in sinea lor, el este
preocupat de cum sa spuna mai departe acel banc, pentru a atrage cat
mai multe zambete. El poate face si un banc prost sau mediocru sa fie
amuzant. Asta este meseria lui de solist. Asta este meseria lui de
artist.
Mereu cineva de la masa are si meseria asta. Nimeni nu o impune si
nimeni nu o alege. Pur si simplu mereu e cineva la masa care stie sa
spuna bancuri.
Din pacate, acesti oameni au zilele numarate. Bancurile mor incet,
incet dintr-un motiv cat se poate de evident : Artistii sunt inlocuiti
rand pe rand cu CD-urile.
Lasand teoria la o parte, sa va explic in termeni umani :
Eu (ca un cunoscut narator de bancuri) trebuie mereu sa-l am pe "cel
nou" sau pe "ultimul" la mine. Mereu lumea ma intreaba "zi-mi ultimul
banc" sau eu le spun lor : "stati sa-l auziti pe cel nou". Doar ca mai
nou se intampla un lucru extrem de enervant pentru mine si pentru
omenire ... in general.
Ajung si eu ca omul la un suc cu prietenii. Atmosfera este destinsa,
lumea a iesit la distractie, se rade, se zambeste ... totul este
propice si oportun pentru a lansa ultimul banc pe care l-am aflat azi.
Gasesc momentul si trec la actiune. Ce se intampla ulterior deja toata
lumea poate sa banuiasca. Sunt intrerupt de toti de la masa cu acelasi
vesnic : "da, il stiu ... l-am primit azi pe mess".
Acum sa va explic de ce acest lucru ma deranjeaza.
Bancurile care vin pe "Yahoo Messenger" sau orice alta sursa stupida
de spam, sunt redactate deficitar. Sunt scrise cu curul si n-au nici
un pic de amuzament. Ai zice ca au fost scrise la repezeala de o
persoana care se grabea sa prinda autobuzul. Nu au farmecul si
echilibrul pe care il gaseste mereu un om care spune bancuri in ele.
Sunt scrise urat si nu ating nici macar jumatate din efectul scontat.
Plus de asta ratam esentialul ... cel mai important lucru :
"De plans poti sa plangi si singur, dar pentru ras e nevoie de mai
multi"
Un banc prinde cel mai bine la o intalnire cu prietenii, atunci cand
admosfera e destinsa, cand oamenii sunt receptivi la amuzament, cand
ne simtim liberi si deschisi. Banc-ul trebuie de asemenea spus de o
persoana calificata in domeniu, pentru ca gluma, la finalul ei sa
primeasca nota maxima din parte publicului (adica sa starneasca cat
mai multe si sanatoase rasete). Pentru ca se stie ca rasul este
sanatos.
Dar nu ... omul contemporan citeste (atentie, nu asculta ... ci
citeste !) bancul cel nou, scris intr-o maniera deficitara, atunci
cand e la munca. Cand este singur si stresat. Atunci cand ii sta seful
pe cap si este atat de nervos incat vrea sa se destinda cu un banc.
Moment in care omul contemporan zambeste putin si trece peste. Si
astfel banc-ul a murit.
Pentru ca nu a fost spus atunci cand audienta este receptiva la
amuzament, pentru ca nu a fost spus de o persoana acreditata si
calificata in domeniu si pentru ca nu s-a ales momentul oportun, banc-
ul si-a atins probabil nici 50% din valoare si odata cu asta, a doua
oara ... chiar daca il auzi de la un "artist" sau "solist" ... nu mai
are farmec. Desi e spus de 10.000 ori mai bine, tu deja il stii.
Aici vroiam sa ajung. Moartea bancurilor. Indiferenta populatiei.
Suntem comozi. In fiecare zi primim 2-3 bancuri pe "mess" sau pe alte
servicii de spam. Le citim zambind in timp ce avem piciorul unui sef
fara chef infipt adanc in respectul nostru de sine. Si cand seara la
un suc cu prietenii vine momentul unui banc bun, remarcam cum ca
suntem exact omul contemporan care nu se gandeste la stratul de ozon.
Care prefera sa rada acum, 2 minute ... decat sa rada diseara 20. Care
ambaleaza acum motorul masinii de lux, fara sa se gandeasca ca peste
50 ani, actiunea lui cumulata cu altele duc la un dezastru.
Suntem comozi, suntem lenesi .. dar mai presus de toate suntem
indiferenti. Vrem sa avem totul pe tava. Stricam in stanga si in
dreapta lucruri fara sa ne pese ca [virgula] calcam cu bocancii peste
creatii, peste artisti si peste valori.
Mor de nervi cand stiu ca lumea primeste bancuri scrise prost, fara
farmec sau cu picioarele. Pentru ca eu, la un suc, nu mai pot spune
nimic. Stiu sigur ca auzit de la mine, banc-ul respectiv ar fi avut de
2-3 ori mai mult efect si ar fi starnit cu mult mai multe rasete decat
in varianta de birou.
Din pacate eu sunt unul singur si nu ma pot lupta cu lumea.
Bancurile o sa moara in curand si eu nu pot face nimic. Lumea a
devenit rea si prea comoda. Prefera varianta de 2 minute acum decat
varianta de 10 minute mai tarziu.
Eram odata in Gara de Nord si cumparam bilet. Am vazut acolo un
batranel imbracat militareste, foarte foarte batran, dar cu cele 4
medalii lucind la pieptul lui. Una dintre ele a primit-o pentru ca si-
a scos singur sergentul dintr-un tanc in flacari si l-a carat 5 km
pana la pozitiile noastre. Si asta in plin foc de artilerie, foc
razant si printre mine antipersonal. Acum, medalia aia nu mai are
pentru omul contemporan nici o valoare. Iar batranelul este luat la
misto pentru ca inca mai poarta haine militare. Faptul ca a avut la
viata lui curaj cat toti cei care l-au inconjurat razand ... nu mai
prezinta pentru nimeni nici cel mai mic interes. Se uita la tine cu
ochii aceia mari si trecuti prin vreme, parca intelegand ca n-ai nici
cea mai mica idee despre cum este lumea asta defapt.
Post Scriptum. De la varsta de 30 ani, oamenii devin conservatori
si ... pentru a schimba principii, este nevoie de moartea
generatiilor.
La 80 de ani ma vad exact ca el, la un colt de strada ... abordand
cate un trecator, incercand sa imi mai vand ce a mai ramas din meseria
mea.
iepurasul ...".
"Il stiu ... l-am primit azi pe
