S-a furat mireasma

Ma enerveaza babele de pe holurile PDR-ului, din troleu sau din "lobby"-ul hotelului Elizeu. Liniste ... suna un telefon. Pentru ca ele sunt surde si aud prost pe interlocutorul nevinovat de la capatul liniei, considera ca si ele se aud la fel de prost, asa ca vorbesc atat de tare, pe cat cred ele ca sunt la distanta fata de cel caruia telefonul ii urla acum in ureche. Vorbesc foarte tare, crezand ca si celalalt aude la fel de prost ca ele.
Vo-codere destepte, microfon auto-reglabil si alte mini tehnologii, fac convorbirea la un telefon mobil mai inteligibila decat o intalnire face-to-face in aglomeratie. Pe toate acestea si multe alte facilitati demne de lauda, mictioneaza de sus baba amintita, ocazie cu care lumea afla "unde e", "ce face acolo" si inevitabil starea vremii din locatia octogenarei.

Dupa o interminabila calatorie cu Sageata Albastra, unde ca pe orice alta garnitura a Societaii Nationale Cai Ferate Romane, _NU_ se fumeaza, ma cazez la Hotel Elizeu de langa Gara de Nord din capitala.

Zambesc amuzat cu subinteles odata la adresa denumirii hotelului si inca odata spre tipa de la receptie. Este imbracata _complet_ in verde ! Dupa completarea unui formular lung si plictisitor, ridic cheia cu numarul 106 de la fata in verde, ma intorc si plec catre camera. Un bun prieten de-al meu ma sfatuia odata "propune-ti nu sa o agati, ci doar sa o faci sa zambeasca, sa rada sau sa o intrigi". In dreptul intrebarii din formular cu numarul 12 - "Care este scopul vizitei dvs. in Romania ?" am trecut cu pixul "lol". Bingo ! O aud cum o plezneste rasul cand ajung langa lift. Hotelul Elizeu are 3 (trei) stele pe foaie, in camera gasesti doar doua.

Consider despre statui ca sunt cea mai buna forma de a ne arata cum arata persoanele faimoase atunci cand sunt pline de rahati. Pentru ca porumbeii, desi exprima pacea, se incapataneaza sa nu aiba nici cel mai mic respect fata de istorie.

Cu o zi inainte de a ajunge la hotel, mi-am cumparat pijamale noi. Tipa care mi le vinde imi spune ocupata "Daca ai nevoie de ceva ... eu sunt Claudia". Ce
tare, pana acum nu intalnisem femei cu identitate conditionata. "Si daca n-am nevoie de nimic ... tu cine esti ?". Tipa imi zice ca au multe buzunare (si pe pantaloni si pe haina de pijama). I'm like : "aaa, ce bine, inainte obisnuiam sa _tin in mana_ lucruri in timp ce dorm.

Ati remarcat probabil ca in filme, in timp ce personajul citeste o scrisoare, auzi in fundal vocea persoanei care a scris-o. Asta mi s-a intamplat la bar-ul hotelului, in timp ce citeam meniul.
Mi se pare ciudat cand pe strada te confunda cineva si iti spune : "Aaa, scuze ... credeam ca esti altcineva". Te poti uita distrat in ochii lui sau ei si poti spune : "Pai ... sunt !".

Daca aparatele de fotografiat existente la ora actuala sunt atat de tari si sofisticate, explicati-mi si mie de ce nu pot poza cu "Macro" linia orizontului ? Probabil ca ar fi cea mai tare chestie sa poti.

Daca primul meu cuvant de pe lumea asta a fost "citez", cand o sa mor o sa spun "am incheiat citatul" si o sa privesc privirile celor care ma privesc brusc nemaintelegand un lucru.

Camera 106 este draguta, mica si curata. Iti faci treaba cu ea. Pentru absolut orice nevoie personala sau impersonala, gasesti ce-ti trebuie intr-un plic micut cu inscriptia "Hotel Elizeu". Am gasit ac si ata, pacat ca n-am o sticla de plastic la jumate si o ciocolata la mine. Aprind televizorul micut si din curiozitatea unui turist indepartat, caut un post local de televiziune.
Consult meniul de la restaurant. Cunosc un om care ar fi extrem de amuzat in sinea faptului ca pe meniul de mancare gasesc "Platou de Branzeturi Continental" care printre multe tipuri de branzeturi contine si citez : "Branza Paladin - 50 gr.". Sper macar sa fie pe Holy. Branza. Chestia costa 25 lei asa ca sar amuzat la alte produse culinare mai accesibile turistului muncitor. Ridic receptorul si formez "0". Imi iau un ceai, o ciorba si niste Pui Englezesc. Care e cu coniac ! Lucru care nu ma mira, din moment ce se numeste "Pui Englezesc".
Ceaiul nu vine ! L-o fi baut englezul din puiul adus de un papitoi cu fes de rabin, care se incapataneaza sa ramana in usa camerei pana atunci cand este recompensat atent in RON pentru drumul cu liftul batut pana aici.
Ii aduc aminte in fuga despre lipsa ceaiului, pe care rabinul se grabeste la fel de atent sa mi-l aduca de data asta pe o tava mai mare decat cea pe care mi-a adus tot restul.

Scot laptop-ul si remarc cu extrema nemultumire lipsa internet-ului din camere, promis in brosura si pe site. Cobor la receptie si ii expun nemultumirea mea tipei in verde. Primesc o explicatie de doua stele : "Internet-ul promis de brosura se regaseste doar in lobby". Sunt poftit sa ma asez la masa in hol si sa imi folosesc acolo laptop-ul. Nemultumirea mea trece incet, incet la vederea mai amanuntita a tipei de la receptie. Poseda calitati apreciate de barbatul superficial. Acum inteleg rostul femeii in societate. Cum sa te certi cu asa ceva ?

Urmeaza pe scurt 2 zile toride in Bucuresti, dupa care o excursie cu un tren la fel de nefumator inapoi acasa. Pe tren ma regasesc intre doua exemplare ale regnului feminin. O promitatoare blonda la limita "de tren" si o septagenara pusa pe cearta. Sa va explic ce inseamna "limita de tren". Cu cat o fata este mai frumoasa, cu atat scad sansele ca ea sa calatoreasca cu trenul. Frumusetea atrage dupa sine masina barbatului superficial, dar cu bani. Asadar poti spune ca o fata se regaseste la limita "de tren" atunci cand este foarte draguta, dar la limita acceptabilului pentru a avea "by default" si "din oficiu" un mascul dotat de la mama natura doar cu o masina de "fite". Vine nasul, trebuie sa prezentam biletul. "Biletul ... domnul controlor. Domnul controlor ... biletul". Prezentarile fiind facute, domnul controlor da sa plece, oprit fiind de femeia cu cele mai multe primaveri,care se declara nemultumita de faptul ca i s-a cerut buletinul. Nici macar nu apuca sa deschida gura, ca domnul controlor de bilete este asaltat de nemultumirea babetei pe care ajung sa o urasc brusc, expusa intr-o cearta ca la piata. E clar, baba prin asta traieste, trebuie sa-si faca doza zilnica de "luat in gura" cu cineva. Ii face omului capul calendar, in timp ce eu si cu tipa mai proaspata schimbam zambete pe sub mustati. Deja o plac. Sper ca se intelege ca nu pe bosoroaga.
Vreau sa va expun o mica intamplare din care eu am avut de invatat multe. Cotoroanta scoate din plasa o stica de apa minerala. La deschidere, sunt improscat cu bule. Era agitata. Si sticla si baba. Nu ma supar, pentru ca nu sta in obiceiul meu, in schimb nici nu-mi vine sa rad. Atunci remarc un lucru extrem de interesant. Imi trece prin minte cum anume as fi reactionat, daca eram stropit in acelasi mod de catre fata draguta din fata mea. In mod sigur altfel. Zambeam, faceam o gluma ... si nu lasam sa se vada faptul ca ma deranjeaza forma neobisnuita de contact fluid. Dar cu baba e altfel. Si acest lucru ma intriga. Adica suntem ipocriti. Adica nu conteaza atat de mult vorbele sau actiunile, valoarea si gradul lor de adevar, pe cat conteaza cine anume spune sau face lucrurile amintite. Imi aduc aminte ca acest tip de intamplari exista in viata mea de zi cu zi. Cunosc persoane care nu rad la glumele mele, in schimb se tavalesc zgomotos pe jos atunci cand o persoana "inalta" sau doar apreciata diferit de ele, scoate un porumbel mediocru pe gura. De ce zambim si ne comportam extrem de politicos cu persoane de care depindem sau care au un statut mai bun decat al nostru si ne purtam execrabil cu oameni care sunt sub noi din orice punct de vedere (statut, varsta, pozitie in firma, bani). Suntem falsi, iar lucrul asta nu ne deranjeaza. Ba mai mult, sarim de cur in sus cand suntem pusi sa dam explicatii.

In orice caz, viata merge inainte. Este doar un drum catre cosciug. O excursie cu final. Oare vreau sa ajung acolo intr-o forma buna ? Sanatos, nefumator si cu corpul intreg ? Sau vreau sa ajung cu paharul de vin in stanga si tigara in dreapta spunand : "Bai, ce excursie tare ...".
Important este cum traim. Este singurul lucru care conteaza in prezent. Spun asta pentru ca trecutul sau viitorul nu exista. Si am dreptate aici, macar din punct de vedere gramatical.

Totul tine de cum si ce anume facem _acum_. Oricum nu avem nimic de pierdut. Lucrurile nu sunt grele. Trebuie doar sa vrei. Este o realitate care pe mine ma sperie.
Trebuie sa ai :
1 - puterea de a schimba lucrurile care iti stau in putere sa le schimbi (lucruri legate de tine).
2 - forta de a intelege si accepta lucrurile care nu tin de tine (lucruri care nu-ti stau in putere sa le schimbi).
3 - inteligenta de a face diferenta intre cele doua.

Cand ma fac mare, vreau sa pot poza cu "Macro" linia orizontului.


Pentru ca atunci cand vrei ... lucrurile dificile devin usoare,
Iar atunci cand nu vrei ... pana si lucrurile usoare devin dificile.